Nopti si nelinisti.

,,Mihail Diaconescu construieşte un discurs cu o structură simfonică făra echivoc atunci cand foloseste un rulaj psihologic- atitudinal cu sensuri cvas-nelimitate, similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului naţionalităţilor. O multitudine de personaje se perindă întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii şi distorsionări deloc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o şovăitoare vulnerabilitate menită să atingă în paşi repezi cruzimea, iraţionalul, ipocrizia’’. – Elena Agapia Rotărescu