NOTA AUTORULUI
Am avut rarul privilegiu să urmăresc ca ziarist, timp de aproape doisprezece ani, procesul complex de formare a excepționalelor gimnaste din „promoția Comăneci”. Le-am văzut pe Nadia, pe Teodora, pe Luminița, pe Georgeta, pe Mariana, pe Iuliana și pe celelalte colege ale lor întrecându-se între ele, bune prietene dar și eterne rivale, m-am obișnuit apoi să le văd urcând pe toate podiumurile marilor competiții.
Cu antrenorii lor am fost prieten. Nu i-am văzut niciodată obosiți, nici după un antrenament intens, de patru ore, așa cum nu i-am văzut niciodată exuberanți după un concurs, oricât de bune ar fi fost rezultatele. Ca martor ocular la sute de antrenamente, mi-am putut da seama cât de bine li se potrivește, fetelor și antrenorilor lor, celebrul aforism al lui Pierre Frayssinet: „Reușita implică o lungă suită de sacrificii, de introspecții, de concentrări, în cursul cărora sportivul se transformă în spectator la propria sa operă, pe măsură ce o creează”.
I-am cunoscut și pe oamenii minunați ai Oneștiului din acel timp, pe toți cei care, activiști de partid și de stat, medici, ingineri, profesori, antrenori sau „simpli” pasionați ai gimnasticii, au pus cu nădejde și pasiune umărul la conturarea, definitivarea și afirmarea uneia dintre cele mai prestigioase școli ale gimnasticii mondiale. Pentru ei toți, paginile acestei cărți se vor o revărsare de suflet.
Dar această carte are, deja, o istorie a ei. La începutul lunii iunie 1976, cu doar șase săptămâni înaintea deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de la Montreal, am predat Editurii Sport Turism manuscrisul cărții „Nadia Comăneci, de la speranță la perfecțiune. O cronică a devenirii”, urmând că, imediat după încheierea Olimpiadei canadiene, să adaug și „capitolul Montreal”, ceea ce am și făcut, la sfârșitul lunii august.
Blocată în câteva rânduri de cenzură, cartea n-a mai intrat la tipar. Între timp, așteptând apariția cărții, am publicat în cotidianul „Scînteia tineretului”, cu sprijinul redactorului șef, poetul Nicolae Dan Fruntelată, un serial în 30 de episoade (octombrie 1976 – sfârșitul lui ianuarie 1977). Încercările mele repetate de a publica această carte, în care am inclus și performanțele gimnastelor noastre la Campionatele Europene de la Praga, din 1977, s-au lovit de amânări în serie, cenzorii mergând până acolo încât au ajuns să taie pasaje întregi din articolele – citate de mine – care apăruseră deja în presa centrală românească după „Scandalul de la Praga”, fiind semnate de nume grele ale publicisticii din țara noastră, Ioan Chirilă, Fănuș Neagu, Eugen Barbu, Radu Cosașu s. a.
La începutul anului 1980 am făcut o nouă încercare. Eram la zi cu toate performanțele gimnastelor din «Promoția Comăneci» și ale celor din noul val și aveam atunci în față patru evenimente majore: Jocurile Olimpice de la Moscova – 1980, Campionatele Europene de la Madrid – 1981, Universiada de la București (19-30 iulie 1981) și Campionatele Mondiale de la Moscova – decembrie 1981. Putea fi cvartetul de aur al marilor performanțe în gimnastica feminină românească! Și n-a lipsit mult să fie așa. Dar, după cum se știe, neașteptatul salt transatlantic al soților Karolyi și al maestrului coregraf Geza Poszar a transformat «Subiectul Nadia» într-un subiect închis, cu atât mai mult cu cât, plasată într-un con de umbră, Regina de la Montreal s-a retras complet din activitatea competițională, imediat după încheierea Universiadei de la București, în ziua de 30 iulie 1981.
În consecință, cartea a rămas, până astăzi, în manuscris. Un manuscris drag inimii mele, pentru că în el se află toată istoria perioadei de aur a «Promoției Comăneci», pe care le-o ofer acum cititorilor pasionați de gimnastică.
